Prima “afacere” a lui Boc a tinut 7 zile: licente software in valoare de 90 mil. €

Prima „afacere” mai inchegata pu­sa la cale pe timpul celor noua luni ale Cabinetului Boc a venit odata cu incheierea in iulie a con­trac­tului pentru furnizarea de li­cen­te Microsoft de 90 de mili­­oane de euro pentru aparatul bugetar.

Megacontractul a fost atribuit unui SRL abonat la contractele publice, insa afa­ce­rea a tinut doar o saptamana, fiind anu­la­ta dupa sapte zile de la semnare din motive de „dedicatie” prea evidente care totusi au trecut de ANRMAP si CNSC.

Intretinerea greoiului aparat bu­ge­tar cu licente Microsoft a dus la de­ma­ra­rea unei licitatii acum cinci luni, in urma careia a fost de­cla­rata castigatoare ofer­ta Dim Soft SRL, detinut de trei oa­meni de afaceri au­toh­toni – Andrei Ilies­cu, Adrian Uje­niuc si Ioan Ardelean -, a ca­ror carte de vizita este ticsita de con­trac­te cu autoritatile publice.

Mi­nis­terul condus de Gabriel Sandu a demarat li­ci­tatia pentru acest con­tract, a carui va­loa­re initiala anun­tata era intre 20-200 de milioane de euro pen­tru 150.000-500.000 de licente pen­tru sis­te­mele de operare ale Micro­soft, desi nu dis­pu­nea de fondurile necesare, insa a primit un aviz favorabil de la Au­to­ri­tatea Na­tio­na­la pentru Moni­to­ri­za­rea si Re­gle­men­ta­rea Achi­zi­tiilor Pu­bli­ce (ANRMAP), con­dusa de co­lega sa de par­tid Cristina Traila.

Caiet de Sarcini, plin ochi de inadvertente

Toate firmele competitoare care au mai „indraznit“ sa cumpere Caietul de Sar­cini intocmit de Ministerul Comu­ni­ca­­tiilor si Societatii Informationale (MCSI) au gasit la o prima citire exemple prin care organizatorul licitatiei inclina ba­lanta catre o anumita oferta.

De exem­plu, experienta similara ceruta: „se so­li­ci­­ta ca ofertantul sa fi incheiat in ultimii trei ani contracte similare de licentiere de volum (Enterprise Agreement sau Enterprise Agreement Subscription), a caror valoare cumulata sa fie de mini­mum 10.000.000 de euro. Ofertantul trebuie sa faca dovada incheierii in ul­ti­mii trei ani de contracte de tip En­ter­prise Agree­ment sau Enterprise Agree­­ment Sub­scrip­tion (…) Cerinta se refera la con­tracte similare exe­cu­ta­te in Ro­ma­nia”.

Fa­ra sa fi aflat ca Romania a de­venit mem­bra UE, or­ga­ni­zatorii lici­ta­tiei restrang sfera con­tractului numai la Ro­ma­nia, ceea ce duce la atin­gerea unor principii cum ar fi tratamentul egal si cel al discriminarii prin restric­tio­na­rea ac­ce­­sului la procedura a com­paniilor din UE care nu au derulat pana la acest mo­ment contracte in Romania.

Mai departe, MCSI cere firmelor par­ti­cipante ca toti specialistii sa stie limba romana, fara sa le permita unora dintre firmele concurente sa-si angajeze tra­du­ca­tori pentru cei care nu au invatat lim­ba autohtona.

Carentele cele mai dureroase vin insa la partea tehnica a acestui contract si asa foarte complicat. MCSI le-a cerut fir­melor participante 50.000 de ore de con­sultanta si suport, fara insa sa le spe­cifice cat la suta sunt ore de consultanta si care e procentul suportului tehnic.

„Necesarul exact de ore de suport din numarul total de ore va fi definit odata cu incheierea contractelor subsecvente care vor detalia exact proiectele so­li­citate”, a fost raspunsul MCSI la so­li­ci­ta­rile de clarificare ale firmelor com­­­petitoare.

Numai ca prin acest raspuns or­ga­nizatorii licitatiei incalca legea (OU 34/2006 privind achizitiile publice) care prevede „obligatia au­to­ritatii con­trac­tante de a preciza in cadrul docu­men­tatiei de atribuire orice cerinta, criteriu, regula si alte informatii necesare pentru a asigura ofer­tan­tului/can­di­da­tului o informare completa, co­recta si explicita cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire”

Adica lipsa de trans­parenta si favorizarea anumitor com­panii si, chiar mai mult, dis­tor­sio­narea pretului final al compe­ti­to­rilor si chel­tuirea ine­fi­cienta a ba­nu­lui public.

MCSI le im­pu­ne com­pe­ti­to­rilor ca ore­le de consultanta – nu se stie cate la nu­mar – sa fie furnizate de angajati ai pro­du­ca­to­ru­lui de software, adica Micro­soft.

Prin transferarea deciziei privind po­si­bili­ta­tea de participare a unui ope­ra­tor la pro­cedura de atribuire la nivelul com­paniei producatoare Microsoft (data de „ac­cep­tul” privind indeplinirea con­di­tiilor im­puse prin Caietul de Sarcini numai de ca­tre un numar limitat de ope­ratori economici „agreati” in functie de in­te­re­sul in piata al pro­du­ca­torului la un mo­ment dat), MCSI con­tro­lea­za de fapt rezultatul apli­ca­rii proce­du­rii de atri­bui­re inca dinainte ca ofertele sa fi fost de­puse.

Mai mult, din acelasi Ca­iet de Sarcini reiese ca, desi nu avea banii necesari cand a demarat licitatia, MCSI nu a fur­ni­zat un calendar precis al aplicarii pro­ce­durii, precum si calendarul estimativ de atribuire a contractelor subsecvente, estimari ale cantitatii minime si maxime care ar putea face obiectul unui singur contract subsecvent dintre cele care ur­mea­za sa fie atribuite pe durata acor­du­lui-cadru, precum si calendarul esti­­mativ de atribuire a contractelor sub­sec­vente.

MCSI semneaza „pe sub mana” si anuleaza

In pofida acestor inadvertente si a mul­tor altora din Caietul de Sarcini sem­na­late de ceilalti competitori, contractul primeste unda verde si de la Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor (CNSC) si este semnat cu Dim Soft SRL. Ministrul Comunicatiilor, Gabriel San­du, se grabeste si semneaza contractul cu Dim Soft SRL pe 31.07.2009, la mai pu­tin de 10 zile dupa ce pri­mi­se „bla­gos­lo­virea” CNSC pe 24.07.2009, pe care con­tes­­ta­ta­rii o pot ataca in instanta in termen de fix 10 zile de la emitere.

„De­ci­­ziile CNSC pri­vind so­lu­tio­narea con­tes­ta­tiei pot fi ata­­cate cu plan­ge­re la ins­tanta jude­ca­to­reas­ca in termen de 10 zile de la co­­municare atat pentru motive de ne­le­ga­litate, cat si pentru nete­mei­ni­cie. Indi­fe­rent de decizia instantei cu pri­vire la suspendarea procedurii de atri­­buire, au­to­ritatea contractanta nu are in nicio si­tua­tie dreptul de a incheia con­trac­tul inainte de solutionarea cauzei de catre instanta”, se arata in OUG 34/2006 pri­vind achizitiile publice.

Desi MCSI este „patriarhul” trans­pa­ren­tei guvernamentale autohtone prin ge­s­tionarea portalurilor e-guvernare, e-Ro­mania etc., con­trac­tul de 90 de mi­li­oa­­ne de euro nu apa­re pe por­talul e-li­ci­tatie ca fiind pa­ra­fat, desi a fost sem­­nat. Surse gu­ver­na­men­tale sustin ca Ga­briel San­du pregatise o hotarare de gu­vern prin ca­re sa beneficieze de sprijin gu­ver­na­mental pentru acest contract, dar pe care, din motive ne­cu­noscute inca, nu a mai pus-o pe or­di­nea de zi a vreunei se­­din­te de guvern dupa sem­na­rea con­trac­tu­lui.

Ba, mai mult, avertizat de nenu­ma­ra­tele nereguli atat din Caietul de Sar­cini, cat si din procesul de desfasurare a licitatiei, Comunicatiile lui Gabriel San­du decid la o saptamana de la semnarea contractului, pe 07.08.2009, sa anuleze acor­dul-cadru semnat cu Dim Soft, „ur­mand ca la o data ulterioara sa semneze un acord-cadru care sa tina seama de recomandarile facute”.

sursa: financiarul.com

Tags: Adrian Uje­niuc, Andrei Ilies­cu, ANRMAP, CNSC, Emil Boc, Ioan Ardelean, MCSI, Microsoft