De fiecare data cand vine, starneste la Sala Palatului aplauze mai furtunoase decat Ceausescu. S-ar putea sa nu mai fie ultima noutate in materie de muzica world, dar romanii il iubesc la fel de tare pe cat a sustinut si el ca ii iubeste.
Dupa cele doua reprezentatii ale operei “Karmen With a Happy End” Goran Bregovici a “incins”, intr-o maniera balcanica, o Sala a Palatului arhiplina, la concertul-mozaic sustinut duminica, 15 octombrie, alaturi de Orchestra de Nunti si Inmormantari.
Poate si din cauza sonorizarii nu tocmai perfecte (instrumentele au acoperit in cateva randuri ori vocile artistilor), publicul s-a ridicat sa danseze abia spre final, insa a reactionat pe tot parcursul spectacolului, aplaudand si cantand impreuna cu Bregovici si orchestra sa. Hiturile mai vechi ale sarbului, mai ales, au facut deliciul spectatorilor.
“O sa cantam melodii de pe noul album, piese mai vechi si melodii din filme”, a spus Bregovici, care a multumit de mai multe ori pentru felul in care este primit de fiecare data in Romania.
“In The Death Car” si “Get the Money”( din coloana sonora a peliculei “Arizona Dream”), “Ederlezi” si “Ausencia” (“Underground”), au fost printre cele mai gustate piese, poate si pentru motivul ca sunt foarte cunoscute in Romania.
Din orchestra lui Bregovici (in formula redusa la Bucuresti) s-a remarcat tobosarul, unul dintre cei mai apludati dintre artistii de pe scena. De altfel, si cele trei soliste (doua bulgaroaice si o macedoneanca) au impresionat publicul cu calitatile lor vocale.
In deja celebrul costum alb, „iugoslavul”, cum se considera el insusi, aflat pentru a treia oara in Romania, s-a dezlantuit la bis impreuna cu spectatorii. Cu sala in picioare si multe admiratoare stranse ciorchine langa scena, artistii au mai interpretat trei piese, nu inainte ca Goran Bregovici sa precizeze ca va reveni in Romania.
“Am inteles ca la voi, in armata, se spune La atac”, si-a inceput Bregovici discursul final, cu care a prefatat celebra „Kalasnikov” de pe coloana sonora a filmlui „Underground”. “Trompetistul meu va da semnalul, eu numar pana la trei, iar voi strigati la atac”, a continuat el.
Dupa reactia salii, parea ca cei prezenti sunt gata sa-l urmeze pe Bregovici la razboi.
Pe ritmurile “nebune” ale melodiei (o parte a piesei este chiar un fragment din “Ciocarlia”) sala a “explodat” intr-un dans colectiv, iar spiritul balcanic din muzica lui Bregovici i-a cuprins pana si pe unii spectatori straini care nu s-au putut abtine sa nu “intre in hora”.
Un nou bis si inca un refren din “Kalasniikov” au incheiat spectacolul, al carui “erou”, a multumit din nou, precizand, cu mana indreptata spre inima, ca Romania ii este aproape de suflet.
HotNews.ro, Andreea Dima, 16 oct 2006