BlogInvest.ro


<<-- Vezi aici magazinele online recomandate de noi de unde puteti sa sa cumparati cu incredere -->>
flanco tinar depurtat mycloset emag emag fashionup

Pentru ce plateste, de fapt, Ioan Niculae?


În 2009, Ioan Niculae, după cum estimează chiar procurorii DNA, controla 90% din producţia de îngrăşăminte a României. Prin InterAgro. Astăzi, această producţie este pe butuci. Iar omul de afaceri, implicat în mai multe dosare penale. Şi deja, după gratii. Toate aceste dosare penale sunt generate de relaţiile pe care le-a avut cu demnitari politici ai timpului. Pentru ce plăteşte, în definitiv, Ioan Niculae?

În 2009, îngrăşămintele furnizate de el şi produse în România asigurau cea mai mare parte a necesarului pieţei autohtone. Şi mai rămâneau îngrăşăminte şi pentru export. Se estimează că cei care au lucrat în societăţile lui Niculae, cea mai importantă fiind InterAgro, se ridicau la impresionantă cifra de 30.000 de persoane. Tot cam atunci, în 2009, presiunea exercitată de industriile concurente din Uniunea Europeană, prin intermediul oficialilor de la Bruxelles, sau, în mod direct, prin intermediul ambasadorilor, toate asupra demnitarilor statului român, erau din ce în ce mai mari.

Aceştia, de la prim-ministru până la miniştrii de Resort, se aflau captivi undeva între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, aveau obligaţia de a proteja industria şi piaţa românească, locurile de muncă, precum şi taxele şi impozitele rezultate din veniturile InterAgro, precum şi din veniturile salariale, iar, pe de altă parte, trebuiau să facă faţă unor presiuni, unele justificate, altele nu, venite de la Bruxelles. Aşa cum arătam, în mod direct sau indirect. O misiunea a demnitarilor români, aproape imposibilă.

În acelaşi timp, în absenţa unei legi a lobby-ului, la fel cum au procedat şi alţi mari industriaşi ai României, şi Ioan Niculae a încercat, la rândul său, să iniţieze şi să promoveze schimbări legislative favorabile industriei pe care o controla. Acte normative care îi securizau piaţa în raport cu presiunile externe sau îi măreau rata de profit. Ioan Niculae avea două mari probleme. Prima, se referea la costul gazelor pe care le utiliza. InterAgro erau unul dintre cei mai mari cumpărători de gaze din România.

Pentru că gazele naturale stau la baza fabricării îngrăşămintelor. Interesul său era ca, profitând de această situaţie, să negocieze un preţ cât mai convenabil al metrului cub de gaze. Şi asta chiar în timp ce piaţa, tot sub presiunile Uniunii Europene, se liberaliza. Al doilea său obiectiv era să protejeze, cât se poate de mult, piaţa românească în raport cu concurenţa, care, cu o singură excepţie, era străină. Provenită din Uniunea Europeană.

În acest scop, Ioan Niculae a făcut ceea ce fac şi alţi importanţi oameni de afaceri, pretutindeni pe mapamond. Invocând cifra sa mare de afaceri şi interesul naţional – nu numai propriul interes – el a contactat oameni de decizie ai statului, premieri, miniştrii ai industriilor, miniştrii ai finanţelor, precum şi demnitari parlamentari. Tuturor le-a cerut să îl susţină.

Aici intervine mai multe acuzaţii formulate de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care, dacă sunt susţinute de probe, aruncă în aer întreaga construcţie concepută de Ioan Niculae. Instituţia amintită acuză prin rechizitorii că industriaşul român ar fi oferit sume substanţiale de bani, sub formă de mită, unora dintre aceşti demnitari, pentru a-şi atinge obiectivele. Niciunul dintre aceşti demnitari, între care sunt amintite nume extrem de importante, nu a reclamat asemenea tentative de mituire.

Şi aşa ajuns la următoarea situaţie: industria naţională de îngrăşăminte chimice este pusă pe butuci, producţia fiind oprită de mult timp, mii şi mii de oameni şi-au pierdut locurile de muncă; România importantă îngrăşăminte agricole, fără a mai exista o concurenţă internă, din alte state, inclusiv din Austria, care fabrică acest produs cu ajutorul gazelor româneşti.

După cum se ştie, Austria nu dispune de asemenea resurse; ceea ce a putut obţine de la Traian Băsescu, cu sprijinul unor miniştrii ai Cabinetului Boc, Alro Slatina, respectiv achiziţia de curent electric la preţuri mai scăzute, invocând faptul că este unul dintre cei mai mari consumatori, Ioan Niculae nu a putut obţine în domeniul gazelor; în prezent, niciunul dintre demnitari nu este victima vreunui rechizitoriu, deşi, dacă cineva a mituit, există şi persoane mituite, iar dacă cineva a promis mită, există şi persoane cărora li s-a promis şi nu au denunţat; la nivel mediatic, aceşti demnitari sunt supuşi unei presiuni din ce în ce mai mari chiar şi în absenţa unor acuzaţii formulate de procurori, pentru că ar fi favorizat sau ar fi încercat să favorizeze, prin facilitarea şi în plan legislativ, o industrie românească.

În acelaşi timp, nu există nicio acuzaţie adusă celor care, prin decizie guvernamentală, au hotărât, de pildă, ca să încurajeze achiziţionarea de maşini produse în România – chiar şi sub pavilion străin – impunând între altele instituţiilor statului să cumpere numai de pe piaţa internă.

Sunt tare curios cum va fi soluţionat în justiţie noul dosar deschis împotriva lui Niculae. S-ar putea ca o asemenea decizie judecătorească să fie, în felul ei, istorică. Pentru că dacă vor lipsi probele concludente, o asemenea decizie va trasa frontiera dintre interesul naţional şi interesul anti-naţional.

Sursa: Stiripesurse.ro ; Autor: Sorin Rosca Stanescu

Share this article


(P) Culege roadele unui nou inceput cu imprumutul potrivit. Sume intre 100 si 500 de lei, rate fixe saptamanale sau lunare.




Alte articole asemanatoare:

Norton Safe Web Certificat Web ziare ziare Stiri ziare.org Revista Presei
like la pagina pentru a continua!