Turism administrativ pe banii contribuabililor

In sistemul de pregatire a functionarilor publici, a personalului contractual din administratie si a demnitarilor alesi sau numiti – 150.000 de persoane, cu totul – e un haos greu de imaginat si un jaf organizat pe sistemul capuselor „turistice”.

S-a ajuns ca angajati ai directiilor de sanatate publica sa-si petreaca vacantele la Nisipurile de Aur din Bulgaria, pe bani platiti din firavul buget al Ministerului Sanatatii, sub pretextul unor cursuri organizate de o firma privata si avizate de un centru regional de pregatire a functionarilor publici.

Reactia Puterii: „Noua scoala de cadre ale partidului”, cum a fost botezat Institutul National de Administratie (INA) de criticii guvernarii PSD, infiintat in 2001, are acuta nevoie de un „face lift”.
Legal, toti cei 90.000 de functionari din administratia publica centrala si locala au obligatia de a urma cursuri anuale de formare si/sau perfectionare, cu o durata minima de 5 zile.

Ca, in realitate, doar 10.000-15.000 de functionari publici apuca sa se formeze si sa se perfectioneze e doar o parte a problemei, care tine de incapacitatea institutionala de asigurare a conditiilor necesare acestor activitati.

Dar nici majoritatea celor care apuca sa urmeze cursurile anuale nu se aleg cu cine stie ce, nu se intorc la locurile de munca mai formati, perfectionati, gata de a-si servi patria mai bine. Pur si simplu, cursurile s-au transformat in reuniuni pentru petrecerea tovaraseasca a unor concedii ad-hoc, pe banii contribuabililor.

Turismul administrativ cu bani publici a fost lansat chiar de prin 2002, cand baietii destepti s-au prins ca e rost de chivernisire, pentru ca legislatia e stramba si poate fi usor fentata. Sau, mai stii, poate ca „denivelarile” din lege au fost plasate acolo intentionat… Fapt e ca INA a pierdut orice control asupra problemei.

De fapt, controlul il avea doar in aparenta si aici rezida neajunsul legislativ. Institutul s-a nascut cu o pozitie aparent monopolista „din necesitatea reglementarii pietei”. Adica, pana la aparitia INA, era un haos dezorganizat pe piata scolarizarii functionarilor publici, fiecare facand cum il taia capul, fara nevoia unei aprobari, in lipsa reglementarilor specifice.

In 2001, nimeni in afara INA nu s-a mai ocupat de scolarizare, dar, incepand din 2002, lucrurile s-au intors in haos, de data asta organizat.

O afacere in care pierde doar contribuabilul
Legea spune ca INA coordoneaza cele 8 centre regionale de formare si perfectionare a functionarilor publici. Dar legea nu spune in ce consta exact aceasta coordonare. Si-atunci, coordonarea nu mai este de mult una efectiva, iar centrele au o independenta practic totala.

Si ce-au facut centrele? Fiindu-le oarecum lehamite sa se ocupe direct de scolarizarea functionarilor publici, s-au asociat cu diverse firmulite care sa le faca treaba – desigur, contra cost. Care cost e platit din bugetele institutiilor care isi trimit functionarii la scolarizare.

Desigur, functionarii publici nu se pot scoli in localitatea de rezidenta, ci doar in statiuni turistice, de preferinta pe litoral, daca e vara, sau la munte, daca e iarna. Iar mai nou (new entry!), se poarta vara litoralul bulgaresc, ca deh!, al nostru e mai murdarel. Si-atunci, factura totala se ingroasa corespunzator.

Dar, ce conteaza, statul plateste! Bineinteles, afacerea merge unsa, pentru ca toata lumea e multumita: conducatorii institutiilor de stat – pentru ca firmele care le scolarizeaza subordonatii le raman indatorate, daca nu cumva le apartin (lor sau rubedeniilor), functionarii – pentru ca au parte de concedii gratuite, firmele – pentru ca iau bani cu ghiotura, centrele – pentru ca incaseaza oricum

taxe pentru eliberarea certificatelor de urmare a cursurilor organizate de firme, conducatorii centrelor – pentru ca daca firmele „nu sar“ cat trebuie, nu le mai agreeaza pentru alte cursuri.

Pe acest fond, la conducerea INA a fost numit director cu rang de secretar de stat, acum doua luni, Dragos Dinca, lector universitar la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA), Facultatea de Administratie Publica.

Dl Dinca este un tanar cu un bagaj impresionant de calificari si lucrari publicate in domeniul administratiei (va puteti convinge aruncand un ochi pe CV-ul sau postat pe site-ul INA). La nivel declarativ, acest om pare pus pe treaba. Este constient de coteria in care a intrat si pe care trebuie sa o spulbere.

Actioneaza deja in acest sens si e convins ca va primi suportul necesar din partea decidentilor. Adica, a colegilor din Guvern.
I-am solicitat dlui Dinca un interviu fata in fata sau raspunsuri scrise la cateva intrebari delicate legate de activitatea institutiei pe care o gestioneaza. A preferat discutia, si rezultatul a fost spectaculos.

Ne-a intors intrebarile cu raspunsuri incendiare, care confirma haosul si coruptia din sistemul de pregatire a functionarilor publici, justificandu-si indiscretia firesc: „Ce sanse de reusita as avea in demersurile pe care le pregatesc daca as porni ascunzand mizeria sub pres?“

„Functionarii publici vin la cursurile de pregatire si vor sa se simta ca in concediu“

Obrazul subtire pe litoralul bulgaresc se tine
Domnule director, cate cursuri de pregatire au organizat cele 8 centre regionale de formare si perfectionare a functionarilor publici in decursul anului 2005 si in primele 8 luni ale acestui an? Cate persoane au participat la aceste cursuri? Unde s-au organizat cursurile, de cine si ce sume s-au cheltuit din bugetele institutiilor
participante?
Din pacate, nu va pot raspunde la aceste intrebari.

Dar nu coordonati dumneavoastra centrele regionale?
Ba da, dar aici este o problema de legislatie, pentru ca aceasta coordonare este foarte vaga. Noi putem sa stabilim anumite lucruri, de comun acord cu centrele – de pilda, un standard… sa zicem ca grupa maxima trebuie sa fie de 25 de oameni, dar cand ajunge acasa, fiecare face ce vrea, cum vrea, pentru ca noi nu avem instrumentul de control si sanctiune.

Va pot spune ca, pe langa INA si centrele regionale, ofera acest tip de servicii (de pregatire a functionarilor publici – n.r.) si ONG-uri, si IMM-uri. Dar aceasta piata a ONG-urilor si IMM-urilor nu este reglementata in niciun fel. Nimeni nu stabileste un standard, un control de calitate, repet, fiecare face ce vrea.

Saptamana Financiara, Robert Veress, 12 sep 2006


(P) Culege roadele unui nou inceput cu imprumutul potrivit. Sume intre 100 si 500 de lei, rate fixe saptamanale sau lunare.