Oasele se inmoaie. Degetele se ingroase sub ochii tai. Stai cu ochii in trei, nu in patru: stanga-dreapta-sus. Privirea este tot mai fixa. Folosesti propozitii scurte, cu expresii tot mai tehnice. Vrei in centrul atentiei. Lumea te siciie. Te atrag aparentele. Nu mai ai timp. Vrei mereu locul tau bine precizat. Ti se ingroasa singele. Iti simti spatele cocirjat.
Stii tot mai putine lucruri despre ceea ce posezi. Oasele se inmoaie. Privirea este tot mai fixa. Folosesti propozitii scurte, cu expresii tot mai tehnice. Vrei in centrul atentiei. Lumea te siciie. Te atrag aparentele. Nu mai ai timp. Vrei mereu locul tau bine precizat. Ti se ingroasa singele. Iti simti spatele cocirjat. Stii tot mai putine lucruri despre ceea ce posezi.
Stai si, cu toate astea, esti murdar. Stai si mai mult, desi mergi o groaza. Te deplasezi, dar tot mai incet. Sint atitia ca tine, tot mai multi. Te plingi tu, se pling si ei. Nu ai loc de ei, nu au loc de tine. Drumurile, le urasti. Faci drumuri tot mai des care nu-ti apartin, care nu au legatura cu tine, dar le faci, din datorie. Nu cirtesti decit tot timpul, adica nu faci nimic.
Daca iesi din rind, toti te privesc dubios. Esti mort. Nu mai vezi orizontul niciodata, decit bara de protectie din fata ta. Singele nu-ti curge, nu, e vina mereu a metalului care te raneste, te loveste, ti-e ostil in fiece zi si tot mai des. Esti cel mai intim cu un fier, in el traiesti.
Nu ai suflet sa-ti puna urechea pe inima s-o auda ticaind, nu, ai un fier care te inconjoara, te-ai prins! Esti inima lui! Dar el nu te pricepe, ca nici tu nu-l pricepi. Oasele se inmoaie. Degetele se ingroase sub ochii tai. Stai cu ochii in trei, nu in patru: stanga-dreapta-sus. Privirea este tot mai fixa. Folosesti propozitii scurte, cu expresii tot mai tehnice. Vrei in centrul atentiei.
Lumea te siciie. Te atrag aparentele. Nu mai ai timp. Vrei mereu locul tau bine precizat. Ti se ingroasa singele. Iti simti spatele cocirjat. Stii tot mai putine lucruri despre ceea ce posezi. Oasele se inmoaie. Privirea este tot mai fixa. Folosesti propozitii scurte, cu expresii tot mai tehnice. Vrei in centrul atentiei. Lumea te siciie. Te atrag aparentele. Nu mai ai timp.
Vrei mereu locul tau bine precizat. Ti se ingroasa singele. Iti simti spatele cocirjat. Stii tot mai putine lucruri despre ceea ce posezi. Stai si, cu toate astea, esti murdar. Stai si mai mult, desi mergi o groaza. Te deplasezi, dar tot mai incet. Sint atitia ca tine, tot mai multi. Te plingi tu, se pling si ei. Nu ai loc de ei, nu au loc de tine. Drumurile, le urasti.
Faci drumuri tot mai des care nu-ti apartin, care nu au legatura cu tine, dar le faci, din datorie. Nu cirtesti decit tot timpul, adica nu faci nimic. Daca iesi din rind, toti te privesc dubios. Esti mort. Nu mai vezi orizontul niciodata, decit bara de protectie din fata ta. Singele nu-ti curge, nu, e vina mereu a metalului care te raneste, te loveste, ti-e ostil in fiece zi si tot mai des.
Esti cel mai intim cu un fier, in el traiesti. Nu ai suflet sa-ti puna urechea pe inima s-o auda ticaind, nu, ai un fier care te inconjoara, te-ai prins! Esti inima lui! Dar el nu te pricepe, ca nici tu nu-l pricepi. Te poti ingropa in fierul asta, dar el nu te conserva, viermii patrund si dincolo de fier. Nu mai ai ce sa faci. Ai ABS, aer conditionat, servodirectie, PSD, CTG, HTB, LJK, WSD. Ai masina.
Dilema Veche, Eugen Istodor, 26 mai 2006