Cea mai mare fermă verticală din lume va fi inaugurată în luna martie în Statele Unite. Este o soluţie ambiţioasă care încearcă să rezolve lipsa de terenuri şi poluarea. Cea mai mare fermă verticală din lume se va deschide în luna martie în oraşul Scranton din Pennsylvania, unde, pe şase etaje, vor fi cultivate 17 milioane de plante.
Până în 2050 vor fi necesare miliarde de hectare de teren suplimentare pentru a hrăni populaţia mondială, care va fi în proporţie de 80% urbană. Pentru că nu există suficient spaţiu, un om de ştiinţă american a avut o idee originală: construirea unor ferme verticale – clădiri de 5, 10, 40 sau mai multe etaje, unde să se poată cultiva la înălţime milioane de plante care nu au loc în altă parte.
“Legumele ar fi puse în vase de pământ aşezate unele peste altele în clădiri verticale, la fel ca în proiectul Sky Greens din Singapore”, spune Dickson Despommiers, profesor de sănătate a mediului la Universitatea Columbia din New York, iniţiator al ‘fermelor verticale’.
‘Mai interesant ar fi să nu se folosească deloc pământ, ci să se instaleze un sistem de pompe şi tuburi de canalizare prin care să circule apa îmbogăţită cu elemente nutritive la legumele expuse la lumina naturală sau produsă de ecrane cu leduri’, a adăugat el.
Totul ar fi controlat cu ajutorul unor softuri care să asigure rotaţia culturilor printr-un simplu click şi expunerea fiecărei plante la lumină şi căldură.
Concepute pentru a asigura legume şi fructe proaspete populaţiei urbane, fermele verticale ar duce şi la reducerea drastică a emisiilor de CO2 produse de transportul mărfurilor, procesul de refrigerare şi recurgerea la tehnici de cultivare care poluează, fără a mai vorbi de evidenta maximizare a spaţiului.
“În plus, lipsa contactului direct între sol şi plante permite reducerea folosirii insecticidelor şi pesticidelor”, adaugă Eric Haubruge.
“Solul constituie în general principalul focar de contaminare. Folosirea unui circuit închis, cu filtrare, împiedică revenirea bolilor. Nu se poate vorbi despre o agricultură biologică atunci când este implicat contactul cu solul, ci de o agricultură tehnologică, adaptată la oraşe ca New York, Tokyo sau Singapore, unde se parcurg şi 200 km până la un câmp”, spune Haubruge.