BlogInvest.ro


Povestea omului care a construit una dintre cele mai importante afaceri din Romania. Are o retea de 42 de magazine si 8100 de angajati


Ca angajat, Dragoş Pavăl nu a avut şefi care să ştie să-l aprecieze. Acum, la mai bine de 20 de ani după ce a fondat propria firmă, de numele său se leagă o întreagă serie de superlative. Nu este doar apreciat, ci şi cel mai admirat manager din mediul privat de afaceri, în 2015, este cel mai important retailer român, dar şi cel mai putenic antreprenor. Pavăl, care spune franc că nu-i place să vorbească despre el, povesteşte cum a ajuns aici şi ce planuri mai are pentru afacerea pe care o vede păstrată în familie, generaţie după generaţie.

Tot ce am construit am făcut împreună“, spune Dragoş Pavăl referindu-se la fratele său, Adrian Pavăl, care s-a implicat în 1993 în afacere. „Suntem firi complementare şi ne potrivim ca o mănuşă unul cu celălalt. Ne înţelegem bine, avem reguli clare pe care le-am stabilit, nu au existat situaţii în care să avem certuri, să ne ameninţăm, chiar dacă am avut şi discuţii aprinse“, spune antreprenorul băcăuan care a primit în 2015 cel mai mare număr de voturi din partea mediului de afaceri din România.

Pavăl spune că foarte multe firme antreprenoriale din România s-au stins din cauza problemelor dintre asociaţi. „Am observat la mulţi dintre cei cu care am interacţionat că în momentele în care le mergea foarte bine, în loc să fie concentraţi să-şi consume energiile pentru a dezvolta mai departe firma, porneau discuţii de la lucruri banale şi ajungeau să se certe şi să împartă tot ce construiseră până atunci, fără să bănuiască că individual nu vor mai reuşi. Sunt excepţii, dar cei mai mulţi nu au mai reuşit.

Fiecare credea că e pionul principal şi că singur poate avea cel puţin acelaşi succes şi de multe ori s-a dovedit că nu e aşa. În cazul nostru, eu cred că fratele meu este pionul principal. Nu ştiu ce crede el, dar ne înţelegem“, spune Dragoş Pavăl, vorbind la interviul acordat după semnarea parteneriatului cu Comitetul Olimpic Român. Întrebat cum îşi împart responsabilităţile, Pavăl spune râzând că lucrurile sunt clare: „El câştigă banii şi eu îi cheltui. El se ocupă de partea operaţională a afacerii, eu mă axez de dezvoltare, investiţii, marketing şi sunt «interfaţa» cu exteriorul“.

La 23 de ani de la momentul în care a ales să încerce aventura antreprenoriatului, Pavăl controlează Dedeman, o afacere cu 42 de magazine, 8.100 de angajaţi şi vânzări care se vor plasa anul acesta în jurul a 4 miliarde de lei. Întrebat de momentul în care ajunge la pragul de un miliard de euro, antreprenorul spune că acesta nu este un scop în sine, „nu cred că are nimeni drept obiectiv să ajungă la un miliard de euro. Pe termen mediu vrem să ne consolidăm poziţia în piaţă, să acoperim ţara bine“. Planul său este să ducă reţeaua la 50 de magazine şi spune că este probabil să mai adauge câteva, de dimensiuni mai mici, în oraşele care au potenţial.

În mod firesc, dezvoltarea ar fi trebuit să se încheie anul viitor. „Avem resursele necesare, dar e mai greu pe final. Înainte, când în acelaşi timp căutam terenuri în 15 oraşe pentru a face magazine, dacă nu găseam într‑un loc cumpăram în alt oraş, dacă nu îl autorizam într-un loc, demersurile erau în grafic pentru un alt şantier“, explică Pavăl motivul pentru care acum sunt mai puţine opţiuni pentru investiţii iar anul acesta a deschis doar trei noi spaţii. Bugetul de investiţii alocat pentru 2015 este de 90 de milioane de euro din fonduri proprii, dar, explică Pavăl, „ne rămân resurse“. Investiţia pe magazin diferă de la un caz la altul, în funcţie de costul terenului sau dimensiunea spaţiului; pentru cel mai recent deschis, la Timişoara, inaugurat în urmă cu mai puţin de două săptămâni, cheltuiala totală s-a plasat la 17 milioane de euro, incluzând achiziţia terenului, fondul de marfă, construcţia şi amenajarea magazinului, care are 15.000 mp.

Or pentru un spaţiu de 11‑12.000 mp investiţia se plasează la 10-12 milioane de euro, în funcţie de teren şi de calitatea lui. „Sunt situaţii în care trebuie să îngropăm 1 milion de euro sau chiar mai mult în pământ, fundaţii, piloni, piloţi, pentru ca magazinul să fie stabil.“

Ce se va întâmpla când toată ţara va fi acoperită? „Ieşim peste graniţe, dar nu ne asumăm riscuri, învăţăm de la cei care s-au extins în afara ţării lor şi au pierdut şi ce au avut în ţara de origine. Nu vom face această greşeală.“ Primul pas va fi în Moldova de peste Prut, pentru ca Dedeman să înveţe ce înseamnă să opereze un magazin în afara ţării, având totuşi câteva avantaje.

Pe de o parte riscurile sunt mai mici, pentru că afacerea va fi gestionată de la sediul din Bacău. În plus, nu va fi nevoie de un depozit logistic dedicat, pentru că magazinul din Moldova poate fi aprovizionat tot din Bacău. „Pe de altă parte vom vedea ce înseamnă frontiera, alte mentalităţi. Am tot studiat regiunea, avem nişte concluzii dar nu vi le pot spune“, spune Dragoş Pavăl. Una peste alta, băcăuanul nu doreşte să cumpere o altă reţea, chiar dacă spune că sunt afaceri de vânzare, „dar nu sunt compatibile cu noi. În România nu e necesar să cumpărăm ceva, pentru firmă îmi doresc să rămânem eu şi echipa noastră echilibraţi şi cu picioarele pe pământ“.

DE LA ANGAJAT LA ANGAJATOR

Unul dintre momentele cheie în dezvoltarea afacerii, spune băcăuanul, a fost în 1992. Terminase facultatea de informatică în 1990 şi primise repartiţie – deşi avusese loc revoluţia, până la finalul lui 1990 a mai funcţionat sistemul de repartiţie a absolvenţilor – la o fabrică de confecţii, la centrul de calcul. A stat la fabrică doar câteva luni, pentru că, argumentează Pavăl, „nu puteam face mare lucru acolo. Era un centru de calcul preistoric şi când am venit cu o propunere să schimbăm calculatorul străvechi cu PC-urile care apăruseră deja, le folosisem în facultate şi învăţasem să lucrez cu ele, a existat o reticenţă absolută“.

A făcut o propunere şefului său, care nu a reacţionat, iar apoi s-a adresat superiorului acestuia, directorul economic. Începând din a doua zi, atitudinea şefului său direct s-a schimbat radical, îl trimitea după ziare şi îl încuraja să plece să-şi viziteze soţia care era încă studentă, numai să nu mai stea pe la birou. „Am decis să plec, nu aveam nicio perspectivă să fac ceva concret acolo, eram plătit degeaba.“

Într-o perioadă în care calculatoarele erau rare şi extrem de puţin folosite, Dragoş Pavăl era unul dintre puţinii absolvenţi de informatică, o specializare la care a ajuns dintr-un complex de factori. Pasionat de matematică din copilărie, graţie profesoarei, antreprenorul este încredinţat că „fiecare dintre noi descoperim că avem anumite afinităţi şi funcţie de calitatea de dascăl a profesorului. Profesoara de matematică a ştiut să-mi incite interesul, era un pedagog desăvârşit“.

A intrat la facultatea de matematică, dar după doi ani a luat o decizie neaşteptată, ca urmare a unui stagiu de practică efectuat, pentru că a predat timp de două săptămâni matematica la un liceu de fete. „Deşi o apreciez pe profesoara mea de matematică pentru aptitudinile pedagogice, ale mele erau egale cu zero. M-am dus la directoarea şcolii şi i-am spus că nu mai vin, pentru că nu sunt făcut pentru a fi profesor.“

S-a întors la facultate şi a făcut cerere să se transfere la informatică, deşi putea face acest pas doar către cursuri la seral; părinţii nu-i înţelegeau opţiunea şi chiar şi decanul a fost nelămurit, deoarece în general cererile de transfer erau dinspre seral spre cursuri la zi, iar Pavăl mergea contra curentului. „I-am spus decanului că nu îmi văd viitorul ca fiind profesor“; transferul a fost aprobat iar băcăuanul a absolvit astfel facultatea de informatică, o specializare despre care puţini intuiau ca avea să devină atât de importantă peste doar câţiva ani.

Angajat la fabrica de confecţii, pe vremea când nu prea făcea nimic, a văzut un anunţ în ziar, al unei firme care căuta programatori. S-a dus la firma care dăduse anunţul şi a avut parte de un interviu care poate candida cu succes la categoria cel mai scurt interviu de angajare.

Contabilul-şef a deschis o magazie, i-a arătat nişte cutii în care erau două calculatoare ambalate şi a întrebat:

„ -Ştii ce sunt astea?
-Ştiu.
-Ştii să le foloseşti?
-Ştiu.
-Eşti angajat.“

Cel mai puternic antreprenor român îşi aminteşte că a început să lucreze mult, şi ziua, şi noaptea, mai cu seamă că soţia sa era încă studentă la Iaşi. A pus la punct un sistem informatic în firma pentru care lucra, într-o vreme când softurile erau folosite în puţine companii. În 1991 era singurul angajat din departament şi, povesteşte acum, a făcut softuri de gestiune, de contabilitate, iar în acea perioadă a învăţat foarte mult. Pentru a scrie un program trebuia să facă o analiză, să interacţioneze cu toţi cei de la sediu, cu contabilii, cu cei de la personal, şi aşa a început să înţeleagă cum funcţionează o companie.

Vedea stocurile, rulajele, o mulţime de alte informaţii. „Nu prea înţelegeam cum se poate să cumperi un produs şi să îl vinzi mai departe cu o marjă.“ Putea să vadă şi salariile şi şi-a dat seama că avea cel mai mic salariu din firmă, însă anul petrecut ca angajat în acea firmă a fost însă o veritabilă şcoală pentru el. În acel interval s-a redus TVA-ul, „iar lor le-a venit foarte uşor, pentru că în două ore am reuşit să le schimb preţurile. Când conducerea avea întâlniri se lăudau că nu trebuie să se mai ducă la centrul de calcul şi să aştepte o lună pentru rezolvarea unei cereri, pentru că la ei totul este automatizat.“

Aşa că într-o bună zi tânărul informatician s-a dus la contabilul-şef şi a cerut o mărire de salariu; a fost întrebat la ce îi trebuie mai mulţi bani şi a răspuns că salariul nu-i ajungea ca să facă naveta la Iaşi. În plus, Pavăl considera că pentru valoarea şi volumul muncii sale merita mai mult. Cererea i-a fost refuzată, spunându‑i‑se că nu are nevoie de bani. Refuzul însă a generat în mintea tânărului o idee care a prins contur tot mai definit: să fie propriul său stăpân.

La vremea aceea începuse fenomenul de privatizare în masă, o metodă prin care magazinele fabricilor erau date în locaţie de gestiune. S-a încris la o licitaţie şi a câştigat, pentru că era încă angajat, şi a primit un punctaj care l-a ajutat să câştige în dauna celor care ofereau un preţ mai mare dar nu erau angajaţi. Locaţia de gestiune era o metodă prin care magazinul putea fi oarecum închiriat, cu preluarea stocurilor de marfă (care trebuia plătite fabricii la final de an) şi a angajaţilor. Aşa a început aventura antreprenorială a băcăuanului, care a luat în locaţie de gestiune un magazin care vindea mobilă, la Bacău.

Începuse însă să încerce marea cu degetul încă dinainte de a câştiga licitaţia pentru magazinul de mobilă, pentru că trecuseră deja două luni de când înfiinţase o firmă şi de o lună deschisese un mic magazin. Anunţase deja conducerea firmei că va pleca, iar lor „nu le venise să creadă. M-au rugat să mai rămân şase luni, şi am acceptat, dar cu jumătate de normă, pentru ca firma să nu îşi blocheze activitatea; erau dependenţi de mine“.

Aşa că tânărul de 26 de ani lucra cu jumătate de normă şi se ocupa şi de propriul magazin, pentru care avea un angajat; a inventat un sistem de gestiune şi avea încă de la început un calculator pe care ţinea evidenţa. Experienţa s-a dovedit folositoare, a învăţat o sumedenie de noi lucruri, de antreprenoriat de această dată, iar cel mai puternic antreprenor român al acestui moment îşi aminteşte că la acea vreme vindea tot felul de accesorii, băuturi răcoritoare, dulciuri, pe care le lua dintr-un centru comercial aflat pe centura Capitalei. „Se vindea orice şi cu adaosuri foarte mari, la acea vreme nu era limitată marja la 30%, putea să fie oricât.

Aveam margini mari pentru că era o lipsă incredibilă de produse, acum dacă nu eşti atent rămâi cu produsul şi trebuie să-l distrugi. Atunci cererea era imensă şi erau foarte mulţi bani pe care oamenii nu aveau unde să-i cheltuie. Toţi aveau economii, pentru că nu aveau ce să cumpere, erau foarte mulţi bani în piaţă şi am avut o valoare adăugată destul de consistentă de la început“, spune Pavăl, care adaugă că şi-a dorit permanent să se extindă şi în scurt timp a ajuns de la un magazin de mobilă la trei.

Un alt moment important în evoluţia Dedeman a fost 1993, când fratele său a terminat facultatea şi i s-a alăturat. Spirit antreprenorial a dovedit şi Adrian Pavăl, care în vremea facultăţii cumpăra produse dintr-un bazar de la Iaşi, de la ruşii care aduceau produse în ţară, le încărca în genţi şi apoi pleca cu trenul la Craiova. „Fiind student, a strâns 10.000 de mărci germane făcând genul acesta de afacere care acum nu mai e legală, dar atunci nu era interzisă.“

În 1993 şi-au unit forţele şi, apreciază Pavăl, „ne-am dublat capacitatea de a munci, a fost foarte bine pentru noi. E un moment important“.

ROLUL DIVINITĂŢII ÎN RETAIL
În 1995, cei doi fraţi Pavăl au văzut primul magazin de bricolaj de mari dimensiuni peste hotare şi şi-au propus să facă acelaşi lucru în România, însă a durat mai bine de zece ani până au ajuns la formatul actual de magazin. În urmă cu zece ani, Dedeman era un jucător regional important, dar nimic nu dădea de bănuit că avea să se detaşeze clar de competitorii săi locali – ca Ambient sau Arabesque – sau reţelele străine, prezente deja pe piaţă sau care urma să apară, Bricostore, Praktiker, Hornbach sau BauMax.

În momentul căderii Lehman Brothers, retailerul băcăuan avea o reţea de 12 magazine. De-atunci, numărul acestora a crescut până la 42. „Criza, pentru noi, a fost un noroc cum numai divinitatea ne putea aşeza în cale. Dacă nu ar fi venit nu am fi fost aici. Nu aveam altă opţiune decât să mergem înainte, să ne extindem, pentru că suntem născuţi aici şi tot aici trăim, în timp ce o companie venită din afara ţării are o perspectivă mai conservatoare şi ia decizia cea mai sigură pentru ea“.

Or la momentul în care străinii au oprit expansiunea au creat un spaţiu favorabil pentru ca reţeaua băcăuană să continue creşterea. „Am avut astfel acces la terenurile la care mă uitam înainte de criză şi mă gândeam că erau bune, dar nu era posibil să le pot cumpăra vreodată, având preţuri foarte mari. Dar în viaţă se pot întâmpla miracole, terenurile au devenit accesibile şi le-am putut cumpăra fără a avea o competiţie“, explică antreprenorul.

Un reper în activitatea Dedeman este 2010, anul în care afacerea a devenit cel mai mare retailer român, ajungând la afaceri de 300 de milioane de euro. Astfel, rulajele retailerului de bricolaj le-au depăşit pe cele dezvoltate de alţi antreprenori, ca Dan Şucu (care a dezvoltat Mobexpert) sau Dan Ostahie (care a construit Altex). În acel an, retailerul băcăuan a deschis la fel de multe magazine ca principalii trei competitori la un loc – Praktiker, Bricostore si BauMax, care au finalizat cinci unităţi.

Iar dacă acum compania se află în poziţia în care bugetele de investiţii sunt din fonduri proprii, Pavăl spune că mai sunt credite contractate, „pentru că am crescut luând cu împrumut sume imense. Am luat credit dintotdeauna, de la început. Am plătit dobânzi şi de 170%, atunci a fost o perioadă grea, complicată pentru a supravieţui, dar suntem aici“. Esenţial, mai cu seamă în perioada în care inflaţia creştea în ritm galopant, a fost aportul adus în activitate de folosirea sistemului informatic, pentru că „trebuia să schimbăm preţurile des, uneori chiar de două sau chiar trei ori pe zi. Şi noi puteam să facem acest lucru rapid, reglând din tastatură preţurile, pentru că altfel vindeam sub cost şi ne-am fi decapitalizat.

Când am fi mers să cumpărăm mărfurile, în perioada de inflaţie galopantă, dacă nu schimbai rapid preţul, pierdeai bani. A fost foarte greu“. În mod aşteptat, toată afacerea celor doi fraţi este acum complet conectată la tot felul de softuri, indiferent că este vorba de magazine, stocuri, clădiri.

„Dacă nu accesezi permanent cea mai nouă tehnologie şi îţi imaginezi că nu mai ai nimic de făcut, e reţeta perfectă pentru sfârşit. Perversitata capitalismului este că fie creşti, fie cazi. Nu există situaţia în care poţi să rămâi o perioadă de timp pe domeniu plat. Cine alege să moară?“
Cu toate acestea, cel mai admirat manager din 2015 spune că nu a perceput anumite momente ca fiind grele, fiind foarte angrenat în ce avea de făcut, şi n-a existat nici măcar un singur moment în care să creadă că nu poate răzbi.

Şi totuşi concurenţilor Dedeman nu le-a mers la fel de bine, iar alţii nu au răzbit nicicum. Piaţa de bricolaj, cu o valoare anuală estimată la 2 miliarde de euro, a avut parte în ultima perioadă de efervescenţă la capitolul tranzacţii şi achiziţii. Francezii de la Leroy Merlin au preluat magazinele BauMax, reţeaua Praktiker a fost preluată de investitori turci, iar Bricostore, prima reţea străină care a intrat pe piaţa autohtonă, şi-a vândut afacerea către Brico Dépôt, parte a grupului britanic Kingfisher; nemţii de la Obi au tras pur şi simplu obloanele şi au încheiat operaţiunile pe piaţa din România, chiar dacă planurile iniţiale vizau poziţia de lider de piaţă.

Kingfisher a finalizat în septembrie procesul de transformare în format propriu Brico Dépôt a celor 15 magazine Bricostore preluate în România în urmă cu doi ani de la compania franceză Group Bresson. Potrivit datelor publicate în raportările grupului, Kingfisher a plătit circa 75 de milioane de euro pentru magazinele Bricostore din România, anunţând de asemenea că ia în calcul posibilitatea creşterii businessului local pe termen lung la circa 50 de magazine.

Leroy Merlin, parte a grupului Adeo, a anunţat anul trecut preluarea celor 15 magazine operate de BauMax în România, printr-o tranzacţie în acţiuni. Retailerul francez a rebranduit deja o parte din spaţiile preluate iar anul acesta a deschis şi o unitate nouă, la Bucureşti. Potrivit celor mai recente date raportate la Finanţe, valabile pentru anul 2013, firmele Leroy Merlin România şi Leroy Merlin Bricolaj au înregistrat afaceri cumulate de 181 milioane lei, în vreme ce rulajul bauMax România s-a ridicat la 517 milioane de lei. Conform reprezentanţilor companiei, la finalul anului viitor afacerile ar urma să se apropie de 1 miliard de lei.

Reţeaua Praktiker a fost preluată la începutul anului trecut de omul de afaceri Omer Susli, care operează acum în România 28 de spaţii. Cifra de afaceri raportată pentru anul trecut s-a plasat la aproape 589 de milioane de lei, iar pentru 2015 investitorul şi-a bugetat o creştere de 11-12%.

Pe piaţă este prezentă şi reţeaua germană Hornbach, care a deschis în această toamnă al şaselea magazin al său din România, la Sibiu, într-o locaţie preluată de la foştii competitori Obi. Afacerile Hornbach România au crescut cu 9% anul trecut, la 479 milioane lei (108 milioane euro), iar la nivelul primelor şase luni din 2015 au bifat un avans de 10%.

În toamna acestui an, afacerea Ambient, dezvoltată de antreprenorul Ioan Ciolan a intrat în insolvenţă. Compania a început să întâmpine dificultăţi din 2009, an după care Ciolan, a fost aproape de a se asocia cu EQT, fond de investiţii deţinut de cea mai puternică familie din Suedia. Vânzările au scăzut, compania a fost restructurată, a fost schimbat managementul.

Chiar şi aşa, Ambient, aflat cu ani în urmă pe podiumul operatorilor din domeniul bricolajului, nu numai că a pierdut la capitolul vânzări, dar a intrat pe terenul periculos al pierderilor, care s-au plasat anul trecut la 32 de milioane de lei. Compania a realizat anul trecut o cifră de afaceri de 497 milioane de lei, în scădere cu 20% faţă de 2013.

În domeniul distribuţiei de materiale de construcţii este prezentă o altă afacere antreprenorială, Arabesque, controlată de omul de afaceri Cezar Rapotan. Compania avea anul trecut 2.486 de angajaţi şi a înregistrat o cifră de afaceri de 1,5 miliarde de lei, la acelaşi nivel cu rezultatele din 2013, şi un profit net de 44 milioane de lei, faţă de 29 de milioane de lei în 2013. Familia Rapotan deţine şi controlul companiei Brico Expert, care operează cele trei magazine Mr. Bricolage din România.

Piaţa de DIY (do-it-yourself) a crescut cu 6% anul trecut, până la 1,4 miliarde euro, potrivit companiei de cercetare InterBiz Research & Consulting. La această cifră se adaugă însă şi vânzările din retailul tradiţional de materiale de construcţii, care a pierdut teren în ultimii ani în faţa reţelelor.

SPORTUL, CA STIL DE VIAŢĂ ŞI PROMOVARE
Antreprenorul are 49 de ani şi o alură atletică, şi spune că joacă tenis de 2-3 ori pe săptămână. „Orice sport e bun pentru afaceri, dar nu poţi juca tenis şi să te gândeşti la orice altceva. Nu ai cum. Te ajută să te resetezi pentru a doua zi.“ Iarna îi place să schieze, în weekend merge cu bicicleta prin pădure cu familia şi prietenii, una peste alta, povesteşte el, are o viaţă activă dintotdeauna, iar în trecut a jucat şi fotbal. Şi de mai bine de 15 ani Dedeman s-a asociat cu sportul, pentru că „aşa am simţit că trebuie să fac, a fost practic un fel de a ne face cunoscuţi la început“.

De dată recentă este parteneriatul cu Simona Halep, iar în urmă cu mai puţin de două săptămâni Dedeman a semnat un parteneriat cu Comitetul Olimpic Român (COR), pe termen de cinci ani, prin care susţine proiectul numit Olimpiada Gimnaziilor, pentru a stimula practicarea sportului de masă şi de performanţă. Reprezentanţii COR au declarat că acesta este cel mai important contract semnat în ultimii ani pentru susţinerea sportului în România. „Investim în sport şi pentru că ne face cunoscuţi în afara ţării, pentru că scoate tot ce e mai bun din noi şi a ne aduce la un loc împreună. Olimpiada Gimnaziilor este despre şi cu copiii noştri“, spune Pavăl, care povesteşte că deşi îl supără un genunchi după ce joacă fotbal, îi place să facă acest lucru, împreună cu copiii, în curtea casei.

Băcăuanul călătoreşte „atât de mult cât este nevoie, sunt situaţii în care trebuie trebuie să plec mai multe zile pe săptămână, dar nu există săptămână în care să nu fiu plecat măcar o zi, mai mult în ţară decât în străinătate“; fratele său în schimb, rămâne aproape mereu la birou. Spune că a fost de multe ori în Asia, dar în ultimii ani mai rar, şi completează că Dedeman cumpără produse din toată lumea, inclusiv din China, „nu putem ocoli această piaţă atât timp cât produsele sunt prezente pe rafturile concurenţilor noştri“. Dar ţine să sublinieze că importurile nu reprezintă mai mult de 20% din rulajele companiei, „deşi percepţia era că vindem multe produse de import, dar 80% din produse le cumpărăm din România“.

Antreprenorul pleacă în concediu o dată pe an, dar spune că au fost ani în care nu şi-a luat deloc zile libere; „mă pot rupe acum de afacere şi trei luni, avem o echipă foarte bine organizată, am lucrat mult la asta“.

Cei doi fraţi au primit mai multe oferte de vânzare, care s-au rărit în ultimul timp. „Am fost atât de vehemenţi, nici măcar nu am acceptat discuţii şi poziţia noastră este deja cunoscută. Am vrea ca firma să rămână în familie, Germania este plină de firme de familie, de ce să nu se întâmple asta şi la noi? Copiilor le oferim acum educaţie şi dacă îşi vor dori şi vor avea abilităţile necesare, vor urma acest drum.

Share this article


(P) Culege roadele unui nou inceput cu imprumutul potrivit. Sume intre 100 si 500 de lei, rate fixe saptamanale sau lunare.




Alte articole asemanatoare:

Norton Safe Web Certificat Web ziare ziare Stiri ziare.org Revista Presei
like la pagina pentru a continua!